In viitor laptopurile ar putea avea inca un ecran in locul tastaturii

Postat de Andrei Boiu la Vin, 01/11/2019 - 13:21
om laptop

Incercarile de a lansa alte formate de produs atragatoare s-ar putea sa fie cheia pentru a intelege la ce ne putem astepta de la laptopul viitorului, chiar daca acest lucru pare neplauzibil astazi.

Produse precum hibridul laptop-tableta, laptop-ul sau tableta 2 in 1, laptopul sau tableta convertible, indiferent de cum o denumim, este un produs in care ecranul tactil este componenta esentiala iar tastatura este optionala.  Reusita produselor precum Microsoft Surface, Apple Macbook Air, si tendinta spre laptop-uri ultra compacte este primul indiciu al viitorului, dar nu singurul. Toate aceste produse au in comun schimbarea modului principal de interactiune cu un laptop si a asteptarilor pentru el. Daca poate fi folosit si fara un mouse sau alt instrument de control al cursorului de pe ecran, primul obstacol in calea unei diferentieri si mai mici intre laptop si tableta se depaseste, si ar putea influenta, apoi obisnui utilizatorii, in aceeasi masura.

A doua schimbare importanta vizeaza descurajarea utilizarii tastaturii. Indiferent ce ar incerca sa afirme un producator de laptop-uri, acesta este obiectivul final. Nu se depun eforturi majore pentru a crea tastaturi agreabile ci doar ultra compacte, partial utilizabile si confortabile. Acest partial este la limita compromisului pe care il pot accepta cei ce evalueaza laptopuri si care pot influenta opinia publica. Restul punctelor de vedere, cu exceptia celor aparute in urma defectarii tastaturii in utilizare, nu conteaza pentru producator. Argumente suplimentare care intaresc aceasta convingere se refera la cresterea absurda a spatiului alocat trackpad-ului, chiar daca acesta nu creste usurinta de utilizare a laptop-ului, disparitia butoanelor pentru trackpad care ofera indicii pentru interactiune cu utilizatorul dar descurajeaza evolutia spre o mare suprafata tactila si doar atat. Acesti pasi mici, aparent timizi, sunt calculati pentru a nu produce o mare dezaprobare a publicului si a inlesni tranzitia pe termen lung catre un sistem in care tastatura este optionala. In plus, toate initiativele de a face sa dispara tastele de functii, utile pentru a comanda rapid un program, disparitia meniurilor din aplicatii, sunt alte detalii. Aparitia unui Touchbar pentru produsele Apple ce inlocuieste o parte din tastele de functii, introducerea unui al doilea ecran in locul trackpad-ului cu un screenpad cum incearca Asus la o serie de laptopuri de top, Zenbook, sunt alti pasi in aceeasi directie. Drept urmare, tastatura trebuie sa dispara, lent, pentru a nu alarma publicul, si totul este realizat deliberat.

Ne putem intreba ce avantaj ar prezenta aceasta lenta disparitie a tastaturii pentru producatori. In cazul lor, tastatura este un ansamblu mecanic destul de pedant, care trebuie proiectat cu atentie si nu genereaza beneficii imediate decat pentru utilizatorii experimentati sau cei care lucreaza intr-un domeniu anume. Cea mai mare parte a publicului foloseste un laptop doar pentru a consuma, nu pentru a crea, pentru a vedea filme, imagini si doar a introduce ocazional text. Pentru a-i atrage, in viziunea producatorului, este nevoie doar de ecrane cat mai mari. In cazul utilizatorilor, din pacate, evolutia spre o societate postalfabetizare si catre una in care perspectiva vizuala este singura care conteaza, intarita de persoane cu rol important de influentare, conduce la o lipsa de interes pentru utilizarea informatiei textuale sau a eficientei in lucru ci doar a usurintei, a indepartarii de invatarea altor metode de a obtine un rezultat. In plus, daca ne gandim si la faptul ca automatizarea, spatiile mari de stocare, interpretarea imaginii, toate acestea fac sa dispara importanta textului ca suport al informatiei esentiale iar rolul umanului se diminueaza. In acest fel, extinderea ecranului tactil ca unic mod de interactiune si suport pentru vizualizare devine evident.

In continuare, ne putem intreba daca este bine sau nu sa ne indreptam spre un asemenea final in care constatam disparitia tastaturii. Desigur, tastatura nu este ideala, insasi aranjarea tastelor, organizarea lor, forma randurilor tastaturii nu sunt ideale. Internationalizarea, adica suportul pentru mai multe limbi intr-o forma corenta, predictibila, nu este pe deplin coerenta. Pe de alta parte, tastatura este cel mai rapid mod de introducere a unei informatii simple, concise, instantaneu de transmis si a uneia care poate fi extrem de usor gestionata, cautata, verificata. In plus, ea ofera posibilitati rapide si precise de control in orice moment. Dictarea nu este si nu poate inlocui tastatura iar una afisata pe ecran nu are acelasi confort, predictibilitate, usurinta, chiar daca ne putem adapta la folosirea ei. Din pacate, insa, probabil ca tastatura va deveni un accesoriu optional, folosit mai degraba de jucatori, programatori si alti utilizatori care mai au nevoie, inca, de introducerea unui text precis, rapid, si asta doar pana cand nu se va realiza o transformare de paradigma care sa excluda obligativitatea tastaturii. Dar, asta, poate peste cativa zeci de ani. Ce conteaza, pana atunci, este ca nu vom mai vedea tastaturi bune la laptop-uri, probabil doar unele prin ecranul tactil, si desi ne-am dori sa avem un cuvant de spus in fata acestei schimbari discutabile, nu am convigerea ca se va putea schimba ceva, cu toate ca tastatura si rigoarea editarii de text cu ea este incomparabila ca experienta de invatare si beneficii de utilizare cu orice alta optiune.