Autentificarea sau recunoasterea faciala o posibila alternativa la parole si amprenta

Postat de Andrei Boiu la Mie, 17/04/2019 - 15:51
scanarefata

Autentificarea faciala nu mai este tocmai o noutate dar este interesant de vazut in ce fel reprezinta un progres fata de cea cu amprenta sau clasica parola.

Securizarea accesului la date mai multe si mai importante pentru existenta noastra este de inteles. La fel de clar este si faptul ca fiecare necesitate de securizare aduce si un disconfort legat de usurinta accesului la informatiile securizate. Parolele trebuie retinute sau notate undeva in timp ce verificarea unei amprente cere timp pentru a fi realizata si apoi utilizata, nefiind disponibila pretutindeni. Nici una dintre aceste variante de autentificare nu poate fi utilizata in mod exclusiv iar aparitia autentificarii faciale nu va rezolva aceasta problema.

Recunoasterea faciala ar avea avantajul de a nu mai necesita o dotare hardware anume, un cititor de amprenta disponibil pe un dispozitiv anume. Tinand cont ca majoritatea laptop-urilor si telefoanelor mobile au o camera de luat vederi ar insemna ca ele ar putea si sa preia asemenea informatii. Din pacate, insa, implementarea software face ca asemenea functiuni sa nu fie disponibile sau sa nu fie disponibile la fel pe fiecare dispozitiv, anuland eventualele avantaje care ar putea sa apara. In plus, diferitele tipuri de scanare faciala conduc ca aceasta metoda sa aiba rezultate variabile. Scanarea simpla 2D, in fapt o fotografie, nu are aceeasi acuratete cu cea 3D, completata probabil de informatiile provenite si de la alt senzor, tinand cont ca detaliile propriu-zis utilizate nu sunt publice. Scanarea 3D este mai precisa dar si mai putine dispozitive ar putea sa o suporte. Evolutia scanarii 3D pentru orice scop ar putea face si recunoasterea faciala sa progreseze dar nu ne aflam la acest nivel din punct de vedere tehnologic.

Din pacate, chiar daca recunoasterea faciala ar putea sa ofere avantaje legate de simplitate, faptul ca nu exista un standard universal folosit de catre toti producatorii precum si o modalitate prin care aceste informatii sa poata fi viabil interpretate si peste 20-30 de ani, in mod cert, conduce la neajunsuri. Prin comparatie, o parola ar putea oricand sa ofere acces la informatia securizata, indiferent peste cati ani ar fi nevoie de acest lucru. Nu trebuie uitat ca si deprecierea unor senzori ar putea reduce acuratetea compararii reprezentarii faciale comparate cu cea stocata in memorie. In contextul dat, tinand cont si de complexitatea si lipsa de experienta a producatorilor de asemenea solutii, recunoasterea faciala, cel putin la nivelul actual, pare doar o solutie de moment, acceptata drept un compromis de acces la un dispozitiv anume, nu si la informatiile ce ar putea fi stocate local. Schimbari inevitabile ale fizionomiei datorita unor boli ce schimba geometria ei nu sunt de ignorat ca potential de impiedicare a recunoasterii. Desigur, pe langa toate aceste aspecte trebuie mentionat si riscul de a partaja informatii ce ne individualizeaza atat de mult, disponibile in mai multe locuri, fapt ce prezinta neajunsuri legate de perspectiva securizarii lor, nu numai a informatiilor care ar fi in acest fel securizate.